Monografia orașului

Orașul Corabia este persoană juridică de drept public, având capacitate juridică deplină.
Orașul Corabia are patrimoniu propriu, constituit din bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al orașului și domeniului privat al acestuia, stabilit conform legislației în vigoare. De asemenea, se includ în patrimoniu și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial. Anual se face inventarierea bunurilor aparținând domeniului public și domeniului privat al orașului. Inventarul bunurilor unităților administrativ-teritoriale se constituie într-o anexă la statut, care se actualizează anual.
Orașul Corabia poate intra în raporturi juridice cu alte autorități sau instituții publice, cu persoane juridice române sau străine, indiferent de natura acestora, precum și cu persoane fizice, în condițiile legii.

Corabia este un oraș situat în partea de sud a județului Olt, pe malul stâng al Dunării, între kilometrii fluviali 628-636.
Orașul Corabia este unitate administrativ-teritorială, având în componență: localitățile componente Corabia și Tudor Vladimirescu și satul aparținător Vîrtopu. Este localitate urbană de rangul III.
Este situat la limita de sud a Câmpiei Române, în subdiviziunea Câmpia Caracalului din Câmpia Olteniei. Împreună cu terenul agricol, orașul are o suprafață de 12.684,5629ha și o populație de 18.391 de locuitori ( recensământul populației din 2011).
Prin Corabia trec drumurile naționale  DN 54(Caracal-Corabia) , DN 54A (Corabia-Turnu Măgurele) și calea ferată Corabia – Caracal – Piatra Olt – Sibiu.
O cale importantă de comunicare este fluviul Dunăre, traficul fluvial recăpătând în ultimii ani o importanță din ce în ce mai mare.
Ca mărime, orașul Corabia face parte dintre orașele mici ale țării , fiind comparabil cu Calafat, Slobozia etc.
Se învecinează la est cu comuna Gârcov, la vest cu comuna Orlea, la nord cu comuna Vișina Veche și la sud cu fluviul Dunăre. Distanța până la Slatina, municipiul reședință de județ, este de 90 km.
Suprafață totală de teren a orașului Corabia este de 12.684,5629 ha din care 1.086 ha teren intravilan și 11.598,5629 ha teren extravilan.

Existența locuirii umane este documentată ca existând neîntrerupt din secolul al IV-lea î.Ch. până în zilele noastre.
Începuturile datează din epoca neolitic, vestigiile descoperite aparținând culturii Vădastra. O locuire intensă a existat la Celei și în a doua jumătate a secolului al III- lea î.Ch., în perioada de trecere către epoca bronzului (orizontul cultural Cernavodă III și grupul cultural Celei).
În a doua epocă a fierului, în sec. al IV-lea î.Ch., s-a înfiripat o amplă dezvoltare, Sucidava geto – dacă, important centru economic, politic și militar din Câmpia Română. La scurt timp după distrugerea așezării din prima fază de locuire (sec. IV – II î.Ch.), la Sucidava, pe vechea vatră, s-a instalat o nouă așezare fortificată.
În anul 101 d.Ch., odată cu izbucnirea primului război daco – roman , trupele romane au trecut Dunărea, ocupând puncte strategice pe malul de nord al fluviului. În perioada cuprinsă între anii 103 – 105 d. Ch., romanii au construit fortificații, printre acestea numărându-se și castrul de la Sucidava, pentru controlul vadului de la Dunăre și a drumului spre Valea Oltului.
În perioada războaielor de cucerire ale Daciei, este documentată, în mod cert, prezența cohortei I Lingonum și a unor militari din legiunea I Italica.
Așezarea civilă romană s-a dezvoltat după anul 106 d.Ch.
În a doua jumătate a sec.al III-lea d.Ch., pe platoul din sud estul așezării civile, începe construcția cetății romano-bizantine. Complexe arheologice importante: clădirea cu hypocaust, fântâna secretă, bazilica paleobizntină, din sec. al VI-lea d.Ch.
Lucrările la cetate au început în timpul împăratului Gallienus (253-268)și s-au încheiat în timpul împăratului Aurelian (270-275).
În timpul împăratului Constantin cel Mare (306 – 337) se construiește în zonă un pod din piatră și lemn, inaugurat în anul 328.
După distrugerea cetății de pe la anul 600, Sucidava nu va mai fi refăcută și stăpânirea Imperiului Roman în nordul Dunării încetează definitiv nu însă și locuirea zonei.
După marea invazie tătară din anul 1241, locuirea feudală de la Sucidava – Celei a cunoscut o nouă și importantă perioadă de dezvoltare. Celeiul apare în cunoscuta Diplomă a Ioaniților, acordată de regele maghiar Bela al IV-lea cavalerilor călugări ospitalieri, în anul 1247.
Fortificațiile de la Celei sunt subliniate în harta anexată la Codex Latinus Parisinus, document întocmit, cel mai probabil, în prima bătălie de la Nicopole, din anul 1396, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Fortificațiile de la Celei au fost folosite până în timpul domniei lui Mihai Viteazul.
În veacurile ce au urmat, așezarea de la Celei s-a dezvoltat, ajungând să fie adesea menționată în documentele de la sfârșitul sec. al XVIII-lea. Reformele din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-au repercutat direct asupra locuitorilor zonei.
Cătunul Corabia, (care după constituirea orașului va fi cunoscut sub denumirea Corabia Veche), apare într-un document din 6 septembrie 1598 prin care Mihai Viteazul își întărea proprietatea asupra a 23 de sate cumpărate în perioada când era ban al Craiovei.
Siliștoara apare prima dată într-un document din 27 mai 1545, prin care voievodul Mircea Ciobanul, fiul lui Radu cel Mare, întărește stăpânirea mănăstirii Bistrița asupra Celeiului și Siliștoarei.
Vârtop- Moșia Vârtopului, proprietate a mănăstirii Bistrița, este atestată în hrisovul voievodului Petru cel Tânăr, emis la 4 aprilie 1565.
Dașova apare în documentul lui Mihai Viteazu din 5 septembrie 1598. Vechea vatră a așezării se afla mai la nord de actualul amplasament, pe suprafața actualului cimitir al orașului, din cartierul Valea Seacă.
Înființarea orașului Corabia s-a datorat unor necesitați economice. Primul demers oficial este reprezentat de petiția a 37 de comercianți din Caracal, din 24 iunie/6 iulie 1859, adresată domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Aceștia propuneau a se forma un oraș liber, cu port, unde să se răscumpere 1000 de pogoane pe care se vor construi viitoarele case. Interesul acestora era acela că poziția viitorului oraș era mai avantajoasă pentru construirea unei schele de încărcare a cerealelor decât folosirea celei deja existente la Islaz.
Considerând întemeiate argumentele mai sus menționate, domnitorul aprobă cererea, refuză denumirea propusă, Alexandru Ioan Cuza, răspunzând cu o contra propunere: Se aprobă, cu denumirea însă de Mircea, un domnitor de a cărui faptă istoria română este plină. Iar numele nostru îl vom da cu plăcere când evenimentele ne va da prilejul de a dovedi simțul nostru de român și de conștiința virtuților românești.
În cinstea domnitorului A.I. Cuza a fost ridicat un bust în apropierea sediului Orașului Corabia și a Casei de Cultură Corabia pe strada ce-i poartă numele strada Cuza Vodă.
De asemenea, în semn de cinstire, liceul teoretic din oraș poartă numele de Alexandru Ioan Cuza.
Demersurile au continuat până în anul 1871, când Principele Carol promulgă Legea fondării orașului Corabia în 30 noiembrie/11 decembrie .
În semn de omagiu pentru Regele Carol I, al cărui nume este legat de înființarea orașului Corabia și a evenimentelor din Corabia din timpul Războiului de Independență din 1877, Consiliul Local Corabia a adoptat în anul 2020 o hotărâre de consiliu prin care parcul central al orașului poartă denumirea Parcul Carol I. De asemenea, a fost realizat un bust al Regelui Carol I, de către sculptorul Emilian NUȚU, artist corăbian, ce va fi amplasat pe aleea centrală a Parcului Carol I.
La noul oraș se va alipi și comuna Dașova. Ulterior, în 1880, după ce cătunul Corabia Veche, care până atunci aparținuse comunei Celei, va intra în cadrul noii localități, prin Decretul regal din 6 aprilie 1881, Corabia va fi declarată comună urbană. În secolul XX, la oraș vor mai fi alipite satele : Vârtop (care ținuse de comuna Celei), Siliștoara (comuna Gârcov) și Tudor VLADIMIRESCU, care luase ființă în anul 1896, pe moșia comunei Vișina Veche.
În timpul Revoluției de la 1848, locuitori din Celei și comunele învecinate, sub conducerea preotului Radu ȘAPCĂ din Celei, vor participa la adunarea de pe câmpia de lângă comuna Islaz, numită Tabăra Regenerațiunii. În ziua de 8 iunie 1848, slujba de sfințire a steagurilor revoluției, este condusă de preotul Radu ȘAPCĂ care, mai târziu va rosti Ruga în fața mulțimii.
Planul pentru începerea și desfășurarea Revoluției, a fost desăvârșit în târla de oi a preotului Radu Șapcă, adăpostită în ostrovul dosnic din fața satului Celei. Aici, s-au întâlnit membrii ai Comitetului Revoluționar din București : I.H. RĂDULESCU, Șt. GOLESCU, Cristian TELL.
În Războiul de Independență din 1877, Corabia, prin așezarea ei limitrofă liniei frontului, și-a adus o contribuție substanțială în plasarea județului Romanați pe locul doi pe țară, după județul Dolj, în privința rechiziționării de mijloace de transport și alte produse pentru nevoile armatei. Corabia a asigurat cartiruirea trupelor staționate, au fost luate masuri pentru îngrijirea convalescenților, locuitorii răspunzând prompt solicitărilor șefului Statului Major al Marelui Cartier General aflat în localitate.
Corabia a fost bombardată în mai multe rânduri, de vase turcești sosite pe Dunăre în fața orașului, artileria românească răspunzând agresiunii.
În ansamblul acțiunilor de trecere a Dunării și de susținere a Războiului din 1877-1878, un moment important l-a marcat construirea peste fluviu a unui pod, care va intra in istorie sub numele de Podul Independenței Neamului Românesc. Așezarea podului s-a executat între 14 și noaptea de 19-20 august ora 22. După trecerea armatei române în data de 20 august 1877, podul a fost mutat în numai șapte zile, și refăcut la Turnu Măgurele-Nicopole.
Cucerirea Independenței de stat a constituit un pas decisiv spre marele act de la 1 decembrie 1918: făurirea statului unitar și independent român, deziderat la care locuitorii orașului Corabia și-au adus contribuția.
În timpul celui de Al doilea război balcanic, în 1913, majoritatea unităților românești au traversat Dunărea pe un pod construit din pontoane la Siliștoara, aproape de locul unde fusese construit podul în 1877.
Datorită poziției sale și a existenței portului la Dunăre, orașul Corabia și locuitorii acestuia au participat din plin la evenimentele prilejuite de cele două războaie mondiale. Orașul a suferit distrugeri, a adus jertfe umane, a participat cu bunuri rechiziționate la efortul de război dar a primit și refugiați din alte țări.

În cadrul acestei evoluții se pot distinge cinci etape:

• Perioada 1881-1916, când după amenajarea portului, localitatea atrage un număr mare de oameni implicați în comerțul cu cereale și alte produse, români dar mai ales străini (grecii dețineau monopolul comerțului cu cereale), iar marile firme de export își instalează aici sucursale și agenții foarte active.
• Perioada 1918-1939. Progresul din perioada precedentă este stopat de izbucnirea primului război mondial. Perioada este caracterizată de criză economică, producții agricole în scădere, scăderea importanței strategice a orașului prin puternica concurență a transportului feroviar în detrimentul celui fluvial. Abia spre sfârșitul perioadei se relansează exportul de cereale, orașul are un scurt reviriment economic stopat însă brusc de începere celui de al doilea război mondial.
• Perioada 1948-1965. Sunt suprimate activitățile comerciale și industriale particulare ale corăbienilor și se preia modelul sovietic de economie centralizată. În această perioadă apar primele nuclee industriale cu un caracter de mică industrie locală, asociații cooperatiste, uniuni etc. Economia orașului se va menține în acest stadiu până la începutul deceniului 7.
• Perioada 1965-1989. Este una dintre cele mai bune perioade prin deschiderea mai multor unități economice cu preponderență în industrie, ducând la atragerea unei impresionante forțe de muncă provenită din mediul rural, ceea ce va impulsiona și celelalte activități din oraș.
• Perioada 1990- 2020. Apariția economiei de piață a dus într-o primă etapă la dificultăți în funcționarea unităților economice dezvoltate în perioada precedentă, apoi la decăderea activității ducând până la urmă la încetarea existenței acestora. Apar și se dezvoltă noi societăți comerciale cu capital privat român și străin, cu activități în domenii diverse. Se revigorează comerțul cu cereale prin construirea mai multor silozuri pentru depozitare și reluarea transportului de cereale pe Dunăre.

Exemple de agenți economici în funcție de domeniul de activitate:
Agricol- S.C.Zahăr S.A., S.C.DanroprodCom S.R.L., S.C.Agronova S.A.
Confecții – S.C. Vronica Fashion S.R.L., S.C.Uniconfex .S.R.L.
Construcții – S.C.Cora Construct S.R.L.,S.C. Plus S.R.L
Comerț- S.C.Rewe Projektentwicklung Romania S.R.L., Profi Romania.
Industrie – S.C. Fereastra Cora S.R.L., S.C. Greenfiber Internațional S.A.
Transport – S.C. Sucidava S.R.L., S.C. Marcel&Marian S.R.L,
Materiale de construcții – S.C. Conan Strong S.R.L.
Silozuri- S.C. Uniconfex S.R.L., S.C.Cargill Agricultura S.R.L., S.C. Nidera S.R.L.
Zootehnie – S.C.To-Mak S.R.L.

Din datele statistice publicate la nivelul anului 2020 exista următoarea situație pentru Orașul Corabia:
Număr agenți economici
1.096 agenți economici
4,26% din totalul agenților economici din Județul Olt
Cifra de afaceri
225,5 milioane lei (51,2 milioane euro)
1,35% din cifra de afaceri din Județul Olt
Număr angajați
1.077 angajați
2,53% din totalul de angajați din Județul Olt
Profit
25,5 milioane lei (5,8 milioane euro)
2,40% din profitul net realizat în Județul Olt

I. Hidrografia orașului Corabia județul Olt, este reprezentată de:

• Fluviul Dunărea ce delimitează la sud orașul Corabia.

II. Flora orașului Corabia, județul Olt, este reprezentată, în principal, de următoarele specii de plante:
Predomină vegetația de stepă, urmată de cea de luncă. Dintre culturile importante în zonă, amintim: grâul, porumbul și unele plante industriale, precum sfecla de zahăr și floarea soarelui. Ca plante de nutreț întâlnim: lucerna, iarbă de sudan și borceagul. Pomii fructiferi cel mai des întâlniți sunt: mărul, părul, corcodușul și prunul. Odată cu îndiguirea Dunării, redarea terenului din luncă pentru agricultură a dat posibilitatea cultivării pe suprafețe mari de: cais, piersic, măr si prun. Răzleț se cultivă și cireșul.
În lunca Dunării se găsește papura, rogoz, trestie, iar dintre copaci, salcia, plopul canadian și plopul piramidal.
Din vegetația spontană întâlnim: pir, troscot, volbură, știr, etc. În păduri și pe marginea acestora găsim toporași și viorele.
În parcul orașului, cât și în spațiile verzi amenajate, se pot admira trandafiri, salvie, lalele, viorele, toporași, stânjenei de pădure, garofițe și albăstrele. Dintre cele cultivate în grădini amintim lalele, crini, bujori, trandafiri și zambile. Ca flori de apartament mușcate, salvie, begonie și plante exotice, tot mai frecvente în locuințe datorită unui import dezvoltat în acest sens. În zonele din Lunca Dunării, unde băltește apa, crește stuful, papura, crini de baltă și nuferi.
Un rol important în această zonă îl ocupă plantele medicinale. Dintre acestea pe primul loc se situează teiul, orașul Corabia este considerat, pe buna dreptate, orașul teilor.
O importantă resursă o constituie și terenurile agricole valorificate prin culturi de cereale, plante tehnice, vița de vie și pomi fructiferi.

III. Fauna care trăiește pe teritoriul orașului Corabia este reprezentată, în principal, de următoarele specii:
Popândăul, hârciogul și șoarecele de câmp. Un animal obișnuit al faunei este iepurele.
Păsările specifice zonei sunt: prigoriile, ciocârlia, graurul și privighetoarea. Se mai întâlnesc stârci, sitari, rațe, gâște sălbatice.
În apele Dunării predomină următoarele specii de pești: crapul, șalăul, somnul.

IV. Solul predominant este cernoziomul în următoarele varietăți:

• 87% cernoziom levigat de silvostepă, cu textură mijlocie în toată partea de nord a orașului;
• 5% cernoziom ciocolatiu ce se întinde ca o fâșie îngustă ce însoțește șoseaua spre est;
• 5% cernoziom ciocolatiu de pantă, ce formează o fâșie îngustă spre vest, către Celei;
• 2% sol aluvional în zona de luncă, de-a lungul văii Dunării.

Orașul Corabia se bucură de amplasarea pe malul fluviului Dunăre, datorită priveliștii oferite de cadrul natural deosebit, de existența complexului arheologic Sucidava și a monumentelor istorice.
Printr-un program cu finanțare europeană, în complexul de la Sucidava au fost realizate ample lucrări pentru punerea în valoare a descoperirilor arheologice și facilitarea accesului turiștilor, inclusiv construirea unui spațiu muzeistic.
Muzeul, instalat în cea mai reprezentativă clădire din oraș, cea a Casei de Cultură, prin exponatele sale de mare valoare, atrage mulți vizitatori. Clădirea, obiectiv de patrimoniu, în sine, reprezintă un monument de arhitectură. În anul 2020 a fost încheiat un amplu proces de reabilitare ce i-a  readus frumusețea și eleganța epocii în care a fost construită.
Pe malul Dunării, într-un cadru natural deosebit, este un restaurant, sugestiv numit Faleza Dunării, unde se servesc produse ale bucătăriei tradiționale românești.
Amenajarea plajei și deschiderea pe aceasta a unui Club,face din această zonă un loc căutat de turiști.
În anul 2020 a fost reamenajat Parcul Faleza Dunării, autoritățile locale dorind o integrare a întregii zone într-un proiect complex pentru facilitarea turismului, incluzând o pădure parc, zonă de picnic și o zonă de agrement pe pârâul nepermanent Coșcan.
În imediata vecinătate a fost construit, cu finanțare europeană, un port turistic care a fost populat, de către corăbieni, cu ambarcațiuni ce efectuează plimbări pe Dunăre, putând fi astfel vizitat și Ostrovul Băloiu, ce aparține statului român, amplasat în mijlocul Dunării, în fața portului comercial al orașului Corabia. Turiștii ce  navighează pe Dunăre, aflați în tranzit, pot folosi facilitățile Portului Turistic.
În această zonă există și hotelul Sucidava unde turiștii, ce se cazează aici, beneficiază de peisajul deosebit datorat Dunării.
În ultimii ani au fost construite în oraș, și puse la dispoziția turiștilor, mai multe facilități de cazare.
Ținând cont și de faptul că orașul nu este poluat de agenți industriali, parcul central, recent reamenajat printr-un proiect cu fonduri europene sub tema Grădina Publică a Pescarilor din Corabia,  oferă clipe de liniște și relaxare.

Raza teritorială a orașului Corabia, județul Olt, este tranzitată de mai multe dintre următoarele rețele de transport, potrivit prevederilor Legii nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea I - Rețele de transport, cu modificările și completările ulterioare:
a) rețeaua rutieră;
b) rețeaua de căi ferate;
c) rețeaua de căi navigabile interioare și porturi;

Rețeaua rutieră
A) Drumuri de interes național
1. Drumuri naționale principale
Drumul național 54 (DN 54), cu o lungime de 15,31 km pe teritoriul orașului Corabia, județul Olt.
2. Drumuri naționale secundare
Drumul național 54 A (DN 54A), cu o lungime de 6,46 km pe teritoriul orașului Corabia, județul Olt.
B) Drumuri de interes județean

• Drumul județean 543 (DJ 543), cu o lungime de 5,9 km pe teritoriul orașului Corabi, județul Olt .
• Drumul județean 544A (DJ 544A), cu o lungime de de km pe teritoriul orașului Corabia .

C) Drumuri de interes local
1. Drumuri comunale

• Drumul comunal 124 (DC 124), cu o lungime de 7 km pe teritoriul orașului Corabia, județul Olt .
• Drumul comunal 126 (DC 126), cu o lungime de 3800 m pe teritoriul orașului Corabia, județul Olt .

2. Străzi
Numărul total al străzilor este de 94 în lungimea totală de 110 km.

Rețeaua de căi ferate
Din Corabia începe calea ferată Corabia-Caracal-Piatra Olt-Sibiu, care aste intersectată de magistrala feroviară București-Caracal-Craiova-Timișoara și București-Piatra Olt-Craiova-Simeria-Arad.

Rețeaua de căi navigabile interioare și porturi
Transportul fluvial este asigurat cu ajutorul portului din Corabia, singurul port din județul Olt, fiind poziționat între kilometrii 628 + 500 -630. Acesta se întinde pe o suprafață de 227.763 m², care se află în administrarea A.P.D.F. – S.A. Giurgiu.
Raza de jurisdicție a portului se întinde de la km 655 la km 617.

Patrimoniul orașului Corabia, județul Olt, este compus din bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public și domeniului privat al orașului Corabia, județul Olt, precum și din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial.
Inventarul bunurilor aflate în patrimoniul orașului Corabia, județul Olt, se actualizează ori de câte ori intervin evenimente de natură juridică și se publică pe pagina de internet a orașului Corabia, în secțiunea dedicată acestui statut.

Inventarul bunurilor aflate în patrimoniul orașului Corabia, județul Olt